Localitatea Borşa, prin amplasarea ei la poalele Vârfului Pietrosul Mare (2303 m) – cel mai înalt vârf al Carpaţilor Orientali şi cel mai înalt vârf carpatic între Bucegi şi Tatra, a atras de timpuriu paşii unei anumite categorii de vizitatori: cercetătorii naturii. Între aceştia, cei mai timpurii sunt botaniştii, care cercetează flora depresiunii Borşa şi cea montană, încă de la sfârşitul sec. XVIII-lea. Primul botanist străin care a vizitat şi Pietrosul Mare este francezul Balthazar Hacquet, care între anii 1788-1795 a cercetat flora din Galiţia şi Bucovina. În aceeaşi perioadă, Kitaibel P. face cercetări floristice în Toroioaga, apoi în munţii Rodnei, urcând şi Pietrosul Mare. Acesta poate fi considerat şi primul turist ce a beneficiat de ospitalitatea borşenilor, pentru că în deplasările sale pe munţi, a fost acceptat pentru înnoptare la colibele stânelor de pe munte.

Numărul botaniştilor creşte exponenţial în sec. XIX , dintre aceştia merită menţionaţi autohtonii Wagner L. şi Hanak J. din Sighet (1876), precum şi Florian Porcius din Rodna Veche (1878).

Se zice pe drept că turismul este o cucerire a secolului ce s-a terminat nu demult, primul care a permis unei părţi mai substanţiale a populaţiei , suficientă siguranţă economică, permiţându-i astfel să se ocupe şi de plăceri, nu doar de subzistenţă. Cu toate acestea Borşa este menţionată într-o carte scrisă în anul 1906 de notarul Vasile Man din Vişeu de Sus ca fiind situată în „Elveţia maghiară” (bazinul Vişeului). De la Vişeu de Sus se ajungea la Borşa cu trăsura în 2 ore de mers. Obiectivul turistic principal era considerat izvorul mineral ce izvora din galeria Alexandru, situat pe V. Ţâşla, amonte de Vinişoru, la 14 km de Borşa. Apa acestuia era recomandată pentru bolnavii de stomac, rinichi şi boli intestinale. Această apă minerală era considerată una dintre apele acidulate cele mai valoroase din Ungaria (de atunci), cunoscându-se cazuri de vindecare totală a unor oameni de gastrită cronică puternică. Mai este amintit Vârful Pietrosul „cel mai înalt din Maramureş şi chiar din Carpaţii nord-estici, pe care trăiesc capre negre”. La Fântâna este menţionată „priveliştea spre Piatra Arsă (denumită acum Piatra Rea), (Fiul Pietrosului)”. De aici spre pasul Prislop drumul „este atât de splendid, oferă atâta distracţie şi plăcere, încât omul abia îşi dă seama că merge tot timpul în urcuş”. Este menţionată Preluca Tătarilor şi pasul Prislop. Autorul zice că „în acest ţinut, inima ne este atât de cuprinsă de măreţie, încât am vrea să ne stabilim pe veci”.

            Staţiunea climaterică şi de schi Borşa este situată în cartierul Gura Fântânii al oraşului Borşa. Data înfiinţării este relativ recentă –1942, când aici a fost fixat sediul Asociaţiei Naţionale Maghiare de Sporturi de Iarnă, construindu-se o cabană turistică (acum clădirea este utilizată ca şcoală), începându-se construcţia unui un hotel turistic (pe locul actualului hotel Stibina, rămas neterminat datorită războiului), pârtia de schi de pe Buza Dealului (lungime 3000 m, diferenţă de nivel 800 m), trambulina de 90 m, cabana Puzdra şi o altă cabană (Anna) pe Muntele Cailor.

            După război, Asociaţia Turismul Popular a reuşit ca până în anul 1949 să termine hotelul turistic, dându-se în folosinţă Complexul turistic Borşa, denumit complex pentru că era constituit din două unităţi de cazare: o cabană turistică (având 130 locuri de cazare) şi o unitate de cazare unde se putea veni cu bilete sindicale de odihnă (cu 120 locuri de cazare).

Până în anii 70 nu s-au mai făcut investiţii serioase în turismul din Borşa, cabana a fost transformată în şcoală, dar hotelul a continuat să funcţioneze, la fel şi cabana Puzdra, utilizându-se pârtia de schi din Buza Dealului şi trambulina de schi, cea mai mare din România.

În anii 70 a început o altă etapă de dezvoltare a staţiunii. S-au construit hotelurile Cascada şi Brădet, s-a reamenajat hotelul Stibina. În anul 1973 s-a trasat pârtia Runc (lungime 1920 m, diferenţă de nivel 500 m), în 1976 s-a construit telescaunul de pe această pârtie. S-a amenajat şi pârtia Ştiol (în continuarea pârtiei Runc), cu o lungime de 700 m, diferenţă de nivel 180 m, dotată cu schilift. În aceeaşi perioadă se amenajează o trambulină intermediară de 70 m, iar în anul 1980, o trambulină-şcoală de 35 m.

Ultima etapă de dezvoltare a staţiunii începe după anul 1989, când se construieşte hotelul Cerbu (privat), începe construcţia unui cartier de case de vacanţă, multe dintre ele devenite pensiuni turistice din anul 1995, ca urmare a posibilităţilor oferite de Ordinul Ministerului Turismului nr. 70. Se construiesc noi hoteluri, alte pensiuni şi moteluri în tot cuprinsul localităţii , începe reamenajarea pârtiei de la Buza Dealului, care va fi dotată cu telegondolă, se reamenajează hotelul Cascada. Este drept că în aceeaşi perioadă dispar cele două cabane de la Puzdre (cea turistică şi cea a IPEG Maramureş), hotelul Brădet -privatizat, rămâne garanţie bancara pentru un credit şi nu este utilizat, iar hotelul Stibina este abandonat, având o situaţie incertă în momentul de faţă.

Date oficiale menţionează existenţa a 346 de locuri de cazare clasificate la Borşa în 2014, numărul real fiind însă cel puţin dublu, ceea ce arată că Borşa a devenit cel mai important centru turistic al judeţului Maramureş.

Turism minier

Activităţile miniere de la Baia Borşa au o vechime încă neprecizată suficient documentar (cel puţin din sec. XV după determinările dendrocronologice efectuate pe un şaitroc de lemn recuperat din galeria Ana superioară -Toroiaga) cunoscându-se însă exact data încetării (probabil temporare) a acestei activităţi industriale : 30 noiembrie 2006.

Tunelul minier Colbu-Ivăşcoaia -este executată la cota +1050 m, fiind singura lucrare minieră încă accesibilă, ce străbate munţii dintr-un bazin hidrografic în altul (astfel de tunele miniere mai există la Băiuţ (mina Văratec-Botiza), Poiana Botizii (Coasta Ursului-V. Secu), Groşii Ţiblesului (Izvorul Rău-V. Tomnatec Dragomireşti), dar nu mai sunt accesibile. În anul 2006 s-a propus ca acest tunel să facă parte dintre cele 10 obiective miniere selectate pentru amenajare turistică, întocmindu-se şi un studiu în acest sens, aflat la Consiliul Judeţean Maramureş. Acest tunel minier traversează din bazinul V. Secu (Baia Borşa) în V. Ivăşcoaia (afluent stâng al Vaserului în cursul superior). Lungimea tunelului minier este de 4,8 km, ajungând în galeria Ivăşcoaia (cod 12.000). La 2400 m există o galerie de legătură spre puţul săpat între oriz. +1050 şi + 930. Tunelul prezintă interes căci aici este singurul loc în care se mai poate vedea mineralizaţia stratiformă compactă de la Baia Borşa.

Catedrala Minerilor - În Baia Borşa între 1995-2001 s-a construit prima catedrală a minerilor din România (minerii din Baia Borşa au fost primii donatori pentru construcţia bisericii), cu hramul „Schimbarea la faţă”, care se serbează în prima duminică a lunii august, odată cu Ziua Minerului.

Drumul lui Mantz - Este un drum făcut după jumătatea sec. XIX pentru transportarea (samarizată, pe cai) a minereului de la Burloaia la topitoria de minereu de la Iacobeni a lui Anton Mantz de Mariensee. De fapt nepotul său Wintzens Mantz este cel care cumpără începând din anul 1853 cuxe la asociaţiile miniere ce lucrau în zona Baia Borşa. Drumul vizibil fără probleme şi acum, porneşte din spatele fostei clădiri administrative a minei Burloaia, trece pe la Piatra Scrisă (cu inscripţii încă din sec. XIX, făcute probabil de cei ce au realizat drumul), urcă în Cornul Nedeii, coborând apoi pe P. Vâlcănescu în V. Bistriţei Aurii, înainte de Şesuri.

Galeriile “Turceşti” - (Ana superior şi Ana inferior). Sunt situate în versantul drept al V. Secu, aval de galeria Colbu +1050 m.

Mănăstiri

După 1989 s-au ridicat în Borşa 5 mănăstiri, toate cu contribuţia financiară a unor borşeni şi a comunităţii locale.

Mănăstirea Sf. Ierarh Nicolae ridicată în anul 2001 cu finanţarea familiilor Timiş (din Borşa, dar acum australiano-canadiene) este situată în Baia Borşa, lângă pârtia de schi a lui Danci Pricop.

Tot în Baia Borşa, pe V. Vinişoru, în apropiere de izvorul mineral sulfuros Păcuri, s-a ridicat un schit.

În pasul Prislop, spre SV se află construcţiile mănăstirii „Sf. Treime” începute în anul 2000, în memoria celor peste 3500 de oameni de diverse naţionalităţi căzuţi în cele două războaie mondiale, îngropaţi în cimitirul militar de aici. Cu ocazia săpăturilor executate pentru construcţia mănăstirii, au fost identificate mai multe morminte, marcate acum cu cruci de lemn.

Schitul de maici “Tăierea capului  Sf. Ioan Botezătorul” este situat la poalele Pietrosului (acces pe V. Pietroasa).

În construcţie este un schit în locul denumit Poposeala (versantul stâng al V. Vişeului, amonte de confluenţa cu V. Birţu). Acesta aparţine Cultului creştin de rit vechi, cu sediul la Brăila, activ în Dobrogea, Bacău, Suceava şi pentru prima dată în zona intra-carpatică.

Biserici

Numărul bisericilor din Borşa este destul de ridicat, datorită extinderii mari a localităţii. Dincolo de podul peste Vişeu de după fosta gară vedem în stânga biserica „italienilor” din Vălcineţ („italienii” fiind de fapt borşeni din „Micul Milano”, cum mai e denumită Borşa cu duioşie, care au contribuit la ridicarea bisericii „Naşterea Maicii Domnului” (*)), a cărei construcţie a început în anul 1989 şi care va avea o catapeteasmă acoperită cu foiţă de aur.

            Ceva mai încolo, pe stânga lângă drum,  se ruinează în picioare biserica „Sf Arhangheli Mihail şi Gavril” de la Gura Sârcii, ridicată în anul 1929.

            Dincolo de construcţiile cazarmei construite în perioada administraţiei maghiare (după 1940), devenită sanatoriu, apoi iar cazarmă, pe dreapta e deja ridicată o nouă biserică ortodoxă de cărămidă, realizată în stil clasic ortodox românesc.

            În centrul Borşei, pe str. Eternităţii, înainte de biserica de lemn-monument istoric, se înalţă biserica ortodoxă “Sf. Constantin şi Elena”.

Din centrul Borşei spre dreapta, dincolo de cartierul de blocuri se află biserica ortodoxă (fostă greco-catolică) „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, ridicată între anii 1864-1886 şi biserica greco-catolică de lemn, ridicată în anul 1996. Tot în centrul Borşei, înainte de podul peste Ţâşla, dacă urmăm drumul spre stânga, ajungem la noua biserică romano-catolică, ctitor fiind Ion Crafcic, în memoria fiicei sale, care şi-a pierdut viaţa la 16 ani în Italia. Demisolul bisericii va adăposti un muzeu al mineritului, tradiţiilor şi curiozităţilor localităţii. Vizavi, lângă drumul ce duce la Baia Borşa se află biserica adventistă de ziua a şaptea.

            Pe V. Ţâşlei, la Rotundu, pe dreapta se află biserica ortodoxă ridicată în anul 1957, recent extinsă şi modernizată (ornată cu cruci înalte de andezit negru lustruit ridicate în anul 2002), care deservea ortodocşii din Baia Borşa până la ridicarea între anii 1995-2001 a Catedralei minerilor  “Schimbarea la faţă”. Mormintele unor membrii ai familiei Mihali din faţa bisericii, reflectă contrbuţia acestei familii la aspectul actual impecabil al bisericii.

            În Baia Borşa (în zona denumită anterior Câmpul Cailor, înainte de cartierul de blocuri) pe dreapta se află biserica romano-catolică  “Sf. Francisc” ridicată în anul 1817 din lemn, refăcută în anul 1835, cea mai veche biserică de cărămidă din Borşa.

            Pe V. Repedea a început în anul 1998 ridicarea unei biserici ortodoxe, vizibile acum şi din DN 18. S-a manifestat şi dorinţa ridicării unei “super-biserici” de lemn, care să detroneze recordul bisericii mănăstirii din Săpânţa.

            În Poiana Borşei sunt două biserici. Cea din aval -biserica fostă greco-catolică “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” a fost edificată în anul 1925 şi în cimitirul de lângă biserică se odihneşte Gavrilă Mihali-Ştrifundă, fost primar liberal al Borşei, care în anul 1945 şi-a riscat libertatea şi viaţa, coordonând acţiunea care urmăreu menţinerea Maramureşului interbelic în graniţele României postbelice. Cea din amonte este biserică ortodoxă edificată din anul 1928. Ceva mai sus, la gura V. Birţu, e ridicată deja o nouă biserică greco-catolică, în stil neo-gotic, vopsită în albul inocenţei, cu dungi gălbui papale. E puţin ştiut că şi culoarea stemei Patriarhiei de la  Constantinopol (grecii nu ar zice nici sub tortură numele de Istambul) e galbenă (vultur bicefal pe fond alb), ceea ce sugerează o inspiraţie din aceiaşi sursă a celor două culte creştine româneşti, mai multă vreme prietene şi aliate, acum evident în concurenţă pentru “atragerea oiţelor”.

            Pe platoul din zona construcţiilor turistice oficiale de la Gura Fântânii (cu viitor incert), biserica ortodoxă de lemn a localnicilor ridicată în anul 1998, este sigur cea mai estică biserică de lemn maramureşană. Dincolo de Vişeuţ, în anul 2002 a început ridicarea unei alte biserici de cărămidă, acum ridicată,  cu streşini prelungite şi casete exterioare ce vor fi pictate, ca şi în Moldova. Şi construcţia bisericilor continuă accelerat în Borşa. Important pentru Borşa este faptul că toate aceste biserici, mai noi sau mai vechi, să aibă identitatea lor unică. Şi până acum, asta e.

Muzee

Din păcate pe teritoriul Borşei există un singur muzeu şi acela situat excentric (pe Bistriţa Aurie la confluenţa cu V. Vâlcănescu).

Muzeul Rădăcinilor - este situat în locuinţă permanentă a lui Ştefan Grec-Iepure, ce expune nu doar rădăcini cu forme ciudate (papagali, vulturi, scorpioni, şerpi sau Fata Pădurii), ci şi alte ciudăţenii: lămpi de mină, bani vechi, ouă de păsări, flori de mină, obiecte militare din cele două războaie mondiale.

 

Ape minerale

Din cele 64 de surse minerale cunoscute pe teritoriul Borşei, este necesară amenajarea şi semnalizarea pe drumurile principale de acces, a unor izvoare minerale, pentru a le transforma în obiective turistice de interes. O enumerare sumară cuprinde:

• -          izvorul de dincolo de pasul Prislop (situat la doar 300 m de DN 18);
• -          izvorul de pe V. Furului şi cele de pe V. Cimpoiasa (pentru vizitatorii staţiunii Borşa):
• -          izvoarele de pe V. Cercănel;
• -          izvorul de pe V. Repedea (în conexiune cu drumul minier de pe traseul fostului funicular minier;
• -          izvorul de pe V. Poiana;
• -          izvorul de pe V. Rea (situat la cca 870 m de şoseaua Borşa - Baia Borşa).

            Cele mai importante sunt izvoarele minerale de pe V. Ţăşla - V. Vinişoru.